Google+

Cerca nel blog

Componimenti

Pinucce e u Piccininne

Marì Marì
fa nasce u piccininne.
Acchiaminde ci vèntagrosse si' fatte,
sora mè.
Chisse so' cose
c'a nu certe punte
non te le pute tenè 'n guerpe cchiù:
l'a da sckattà daffore,
pure c'a da sckamà
com'a na matte
pe le dulure,
pure ce po' a da chiange,
pe la contentezze apprime,
po' pe l'angosce
de sapè che av'a morì uagnone,
che te l'hanne accide
com'a nu cane,
jidde, u cchiù buène,
jidde, core de mamme,
jidde, tutt'u bene c'ha trasute jinde a te
e po' av'assute e non s'ha fermate cchiù.

Marì, damme n'attane
che cudde mi' morì,
non m'arecuèrde bbune,
a la uèrre, accise sop'a la fatiche,
assute matte,
capa cazzate da kidde malamente,
o put'jesse che spariscì e avaste,
abbune abbune.

Marì, damme nu frate,
che manghe m'aricuerde
da quanta timpe
non vogghe a scekuà a pallone
che le combagne,
da quanta timpe
non facime a ci arrive apprime
a corre 'n mezze a la cambagne,
a cì skute cchiù lontane,
a cì av'a fa innamorà
kedda bella uagnèdde.

Damme nu figghie,
Marì,
pure che non è figghie a mè
pure che è figghie a n'Altune
o a n'altre e Trè.


Marì ha sgravate,
regale u figghie o' munne,
ma pe mo' vine a mamme,
pigghie u latte a la ninnì,
p'u acite stè tijmpe.

Pinucce a nu cuèste
pènze e acchiamènde,
prisciate.
Parève ce non avevame
fatte nudde
jinte a la vita nostre,
ma tanta volte
u nudde diventa assa',
le poveridde so' attane de Rè.

Pierangelo Indolfi © 2008

Tradotto:
Pinuccio e il Bambino

Maria Maria
fai nascere il bambino.
Guarda che pancione che ti ritrovi
sorella mia.
Queste son cose
che ad un certo punto
non te le puoi più tenere dentro:
le devi fare uscire fuori,
anche se devi urlare
come una matta
per i dolori,
anche se poi devi piangere,
in un primo momento per la contentezza,
poi per l'angoscia
di sapere che dovrà morire giovane,
che te lo dovranno ammazzare
come un cane,
lui, il più buono,
lui, cuore di mamma,
lui, tutto il bene che è entrato dentro te
e poi è uscito e non si è fermato più.

Maria, dammi un padre
che quello mio morì,
non mi ricordo bene,
in guerra, ammazzato da un infortunio sul lavoro,
impazzito,
col cranio fracassato da gente per male,
o forse sparì e basta,
senza nessun motivo apparente.

Maria dammi un fratello,
che nemmeno mi ricordo
da quanto tempo
non vado a giocare a pallone
con i miei amici,
da quanto tempo
non gareggiamo
nella corsa campestre,
a chi sputa più lontano,
a chi riuscirà a far innamorare
quella bella ragazza.

Dammi un figlio,
Maria,
anche se non è figlio mio,
anche se è figlio di un Altro
o di altri Tre.

...

Maria ha partorito,
regala il figlio al mondo,
ma per ora vieni da mamma,
prendi il latte al mio seno,
c'è tempo per l'aceto.

Pinuccio in disparte
medita e osserva,
entusiasta.
Sembrava che non avevamo
fatto niente di importante
in tutta la nostra vita,
ma a volte succede
che il niente diventa tanto,
i poveracci diventano padri di Re.



Anna SAGGESE, ha postato:

POESIA DI NATALE..


Nu' passarìdde mèzze spelàte, sop'a la nève stève appeggiaàte,
tremmuèsce e a malapène move le scèdde
soffre pe ffame e soffre pe frìdde
eppure iè Natàle, fèste d'ammòre
fosse che u passere non dène u core?
Sì, non dène l'aneme confrònde a nnu'!
Ges'Criste alle peverìdde pinzece tu....!

Traduzione:
UN PASSERO MEZZO SPIUMATO, SULLA NEVE ERA ADAGIATO
TREMA, A STENTO MUOVE LE ALI
SOFFRE DALLA FAME E DAL FREDDO
EPPURE è NATALE, FESTA COLMA D'AMORE
FORSE è PERCHè UN PASSERO NON HA CUORE?
NO, NON HA L'ANIMA, IN CONFRONTO A NOI (COME L'HA UN UOMO)
GESù ALLA POVERA GENTE PENSACI TU




 Da Anna SAGGESE

L’àneme de le muèrte (L'anima dei morti)

M’arrecòdeche come ce ffosse mò, (M’arrecòrdeche = Mi ricordo)

Tenève sètt’ànne e ssop’o comò,
Mamme tenève na lambe appecciàte, (lambe = lampada votiva)
E ssop’a nu cendrìne recamàte, (cendrìne = centrino)
Dò fegùre de sande, la madònne,
E m-mènze u retràtte de nonònne.

Iève novèmbre, u mèse de le muèrte,
Che ccudde tìimbe ggnore ca ngi-avvèrte
Ca u u-ànne a ppìcch’a ppìcche va fernènne,
Com’a nna vecchiarèdde ca tène sènne. (sènne = sonno)

E cchèdda sère mamme me decì:
«Ce tte v’a ccùrche prìme, stasère iì, (curche = corichi)
Sop’a la porte t’appènneche le calzìtte (calzìtte = calze )
E crà te l’àcchie chìine de chembìitte. (chembbìtte = confetti)

Pe la breggessiòne de le muèrte, (breggessiòne = processione)
Stanòtte s’allàsse la port’apèrte,
E ssop’a la tàuue mìss’asseduàte,
Tutt’u bbène de DDì ch’am’accattàte».

Cudde trascùrse iì non u-accapesscève, (trascùrse = discorso)
Me scìibb’a ccorche ma u sènne no venève,
U core m-bbìitte me sbattève forte, (m-bbìitte = in petto)
E ll’ècchie sèmbe fìsse a cchèdda porte.

La lambe tremuàve e m-bbacce o mure,
Facève l’òmbre ndra u chiàr’e scure,
U ssanghe s’affermàve iìnd’a le vène,
Tande iève la pavùre ca sendève.
Velève chiamà mamme e nno mbetève,
Percè penzàve u muèrte me sendève,
Me repetève le stèsse letanì:
Trè Padrenòste e trè Avemarì,
Ma quànne me sckaffàbbe sotta-sotte, (sckaffàbbe = ficcai)
Dermìibbe a ssènne chìine fingh’a ll’òtte.

Appène me descetàbbe a le calzìtte,
Menàbbe l’ècchie accòme dò saiìtte: (saiìtte = saette)
Iùne stève chìine e u u-àlde sdevacàte, (sdevacàte = vuoto)
Da quànne mamme u-avèv’appennùte.

Zembàbbe sop’o lìitte a ggamme ngrosce, (ngrosce = incrociate)
Aprìibbeche u calzètte sènza vosce. (vosce = voce)
Ce ccose nonn’assève ddà iìnde?...
Chembìitte, nusce, cìggere e semìinde, (semìinde = semi di zucca)
Caramèlle, cioccolàte e ssotta-sotte,
Fave arrestùte e ddò castàgne cotte.

Chiamendàbb’a mmamme ca se la redève,
P’ascònne la magàgne ca sapève... (magàgne = trucco, imbroglio)
Mò, me sò ffatte granne e qquànn-è u u-ànne,
Mamme, vecchiarèdde, com’a ttanne, (com’a ttanne = come allora)
Appìcce sèmbe chèdda lambe ch’u fervòre,
Che cchèdda fèta vère e ccudd’amòre, (fète = fede)
Ca l’appecciàve acquànne peccenènne,
Iì m’abbrazzàv’a ièdde a pegghià sènne.

Ah!...quànde velèss’avè la stèss’ètà,
P’avè chèdda pavùre, eppò acchià,
Cudde calzètte a strìssce coloràte,
Chìine de cose bbone e nzuccaràte,
Ca nge facèvene stà la notte all’èrte, (all’èrte = sull’attenti)
Penzànne sèmbe a ll’àneme de le muèrte.

P.S.voglio specificare che le poesie da me pubblicate sono solo prese in prestito ovviamente non sono scritte di mio pugno
DA Vito LOSACCO 

U cetrone  
Quande chiande me so fatte
me sendeve d'assi matte
che nessciune me parlave
e nèmmene me stemàve,
anze 'o mègghie in discussione
me chiamavene cetrone!!
Pò fu aieire c'o mercate
rimmanibbeche 'ncàndàte
me manco fin u respire
... le cetrun a mille lire!
O sò matt o sò incosciente,
ma ie so c'ndende
c' sti prizze a le cetrune
ie me sendeche n'aldune.
Da Filippo DEMATTIA

A Sànda Necòle (la zetellòne ca spère sèmbe).

Sanda Necole mi, Sanda Necole
nom pozz'acchià nu cane ca me vole:
ma ce so fatte jì, ce nfametà
ca nom m'arrive angore a maretà?
Sanda Necole che le palle d'ore
Tu non ce puète créte ce delore:
jè cchiù de nu delore: jè na dogghie!
Sanda Necole mìJì probbie u vogghie.
Non pozze cchiù resiste a starme senze
mante, orma non tènghe cchiù pasciènze.
Aspètte, aspètteJè nu destine
E pò la notte abbrazzec'u chescine.
E so tand'anne ca tè fazz'u vote,
e d'aspett'angore u core mi non potè.
E so tand'anne ca jì vengh'assole
sènze ca tu nge mitte na parole.
E ppure il tènghe prende panna vinde,
la case, u lìette, ma tu nom me sìinde.
Sanda Necole, assàjà spasemà?
pizzìngh'acquanne ma da maretà?
U sa ce ddigghe: cusse jè l'ùldem'anne,
ca venghe a cchiange pène, uà e affanne;
ce non nge pienze a darme signirì,
senza bada cchiù a nudde nge pènz'i.
 Da Piervito Franco

BRINDISI ALLA BARESE

qund' u surg' iev' cuech'
ch' la cod' appcciav' u' fuech'
ch' l' ciamb' ammnav' l' scal'
e ch' la cap' cazzav' u sal',
tnev rascion' la povera donn'
ch' l' pudc' non s' ptev' dorm'
c' l'ha fatt' la fessarii, ch l' pudc' s' ptev drmì,
fuech' sus e fuech' sott,
prcnedd jind alla vocc'
com' cazz' sci a nsc' la gamba cort' e l'alda vasc'
na t'rat d' cmmun' e nu piatt' d' maccarun,
chidd d'andrian' jind o ssttan
chidd' d' carrass' jind alla sgarrass
chidd' d'amorus' jind o p'rtus'
e chidd' d' l' frang vonn' in condand'
c' cuss' brinds' non d'à piaciut..
tiin la facc' d' nu crnut'... alla salut'
 Da Tony Locorriere

Canzone by Toki

Iì so de BBare, do so nnat’e iè n'onore
do u sande nèste iè sànda Necòle
e ie pe chèsse cettà ca dogghe u core
pruve ad attaccàlle ca te mànneche o creatòre

iè bell’assà ma ste pur la brutta vite
percè troppe crestiane sòffrene de malavìte
ièssene la notte e retìrene alla matine
e la mamme ca non dorme ad aspettà ca se retìre

vonne cammenànne sope o scutèrine
e angor anna nasce e gia se sèntene malandrìne
acchiàle da sole all'ecchìe e sembe ben vestìte
la cose che conde assà do iè a fa u stile

imbiante appecciate e vrazze fore o fenestrìne
e ie dà ca se sènte u boss du quartìre
pènze a spenne le terrìse pe la benzìne
e manne le fighìie che le robbe de la chise

do a da fa attenziòne pure addo camìne
e ad apri l’ecchìe pure a ce acchiamìnde
senò s'arrive a ce so iì e ce si ttu
e iune de l du po non si iàlze cchiù

u sa quande anne fatte la vite de la strade
si u frà ma nanne pegghiàte de mazzàte
m’apprìme accamannàve u cchiù fforte alle mane
mo invèce acchemànne ce tène u firre nmane

a lavà la cape o ciùcce se pèrde iàcque e sapone
do la fatiche ie n'onore e ce la scanze ie nu signore
ste u cudde che se cracchèsce mbacce alla bottigliètte
e non penze alla megghière che sta alla case che u'aspètte

do alle crestiàne a mangia ce vène u guste
ma o momende de pagà da ce vène la suste
si u fra iè vvère iì so ccome a cucù
ma friche na volte tu po non me friche cchiù

chèsse iè la vite a BBare iìnde a chèssa cettà
ma iè bbelle assà e stonne pure le brave crestiàne
ma ce pruve a prestà le terrìse ma la ad’avè ndrète
ce u mbriste iève bune s’mbrestàve la megghière

a BBare se disce ca non se fasce nudde pe nudde
sime le megghìe non ce ste paragone che tutte u sudde
do a BBare sime tutte ladre come a Robin Hud
ma ce t’arrbbame quàcche cose non ie ndrète nudde

sta pure ce se ne frèche ca la megghière u fasce chernùte
ma baste che mange bève e va cammenànne vestùte
sta pur i chine de mmèrd ca pe accattà la biànghe
arròbbe e se venne u uòre de la mamme

iì almene ce le terrìse iìnde alla palde so cresciùte
tu me pare avedè nu pezzènde arrecchisciùte
disce sèmbe a tutte quande le terrìse non le tènghe
e sciame daccòrde sime come o sèzze cu stèzze

so nate e cresciùte tra Carràsse e San Pasquàle
addò so'mbaràte quande la vite iè amàre
da Japìgie a le chembàgne de la Maddonnèlle
addo accapìsce quale iè u vere respètte

cammenànne da Cep a iìnd a Bbarvècchìe
ma sembe che tand’apirte l’ecchìe
do redendòre aggrànne tutte u Libertà
la vite iè sembe amare ma ce tu digghe a ffà

troppe crestiàne anne fatte apprìme la malavìte
ma ce na chendànne de descànne sùbete pendìte
allore u frà da ce la fatte sinde nu consigghìe
lasse sta sta brutta vite e va a fatìche

ce va fatiche pute dorme a sètte chescìne
e non ce la pavure alle 5 de matìne
che la madàme da iìnde o litte vene e te pigghìe
e te disce prepàre la bbuste che le robbe e sciamanìnne
 
Quando andavo io al Marconi...


 Aqquanne scéve ji o’ Marcone
aqquanne trasive jind o’ portone
Se séndéve u addore de la limature de firre.
Au lunédì se facévene uétt’ore,
a mezzadì nge strafecuavame u cugne c’aveve fatte mamme
chine chine de mortadelle e provolone sckuante
che nge méttéve atturne atturne nu sacche è mizze
de fazzuétte de carte, sacce percé.
Le professure e le p’ssoresse
stévene kidde bbuene e kidde strunze, com’a mo’.
Kidde che jevene come frate e sore pé nnù
e kidde che te facévene tremuà a bbune a bbune.
Stévene pure kidde che in glasse pérdévene u tjimbe
e non facévene nudde.
Ma le mégghie jévene kidde che in glasse te facévene fadegà
e se facévene jint o mazz llore pe’ prime.
Le uagnune jévene cozzale com’a mo’,
tutte figghjie d’operaie percé le figghjie de le dotture,
le figghjie de mammine, scévene all’aldre scole.
Cozzale, però insiste!
E u prisce a stà ‘nzime jéve assa’
e nge sime acchiate c’avévame divéntate amisce adavére
sckuanne a sguinge ‘mbacc a la lavagne o’ cange de l’ore.
Pdénne quanne so’ trasute arréte jind o’ Marcone
e so’ sendute u stésse addore e u prime uagnone m’ha chiamate “Proféssore!”
me so’ sckandate e me so’ sckuagghjiate
e jind all’écchie de kudde uagnone so’ viste l’ecchie mi’
e de tutte le kembagne du tjimbe che se n’è sciute, che mo’ s’hanne sp’sate,
ténene le figghjie e pure cè qualchédune
mo’ jé dottore, magare a Criste ce mannene pure le figghie lore o’ Marcone.


Traduzione:
Quando ero io uno studente del Marconi
appena attraversavi il portone
si sentiva il profumo della limatura di ferro.
Ogni lunedì si facevano le otto ore,
a mezzogiorno divoravamo l'enorme panino che mamma aveva preparato
imbottito di mortadella e provolone piccante,
mamma lo incartava in tantissimi
fazzoletti di carta, chissà perché.
Di professori e di professoresse
ce n'erano buoni e canaglie, un po' come ora.
C'erano quelli che per noi erano come persone di famiglia
e quelli che senza particolare motivo ci incutevano terrore.
Ce n'erano anche di quelli che perdevano tempo in classe
senza fare nulla.
Ma quelli che stimavamo di più erano quelli che in classe ti facevano
lavorare sodo e non si risparmiavano loro per primi.
I ragazzi erano di modi rustici, lo sono anche ora,
tutti figli di operai perché i figli dei dottori,
i figli di papà, frequentavano ben altre scuole.
Un po' rozzi sì, ma gente in gamba!
E il piacere di stare insieme era tanto
e ci siamo trovati che eravamo diventati amici davvero
mentre giocavamo a "sguincio" contro la lavagna al cambio dell'ora.
Per questi motivi quando sono rientrato al Marconi
ed ho sentito lo stesso profumo ed il primo ragazzo
mi ha chiamato "Professore"
ho provato una forte emozione e commozione
e negli occhi di quel ragazzo ho rivisto gli occhi miei
e di tutti i compagni di un tempo ormai volato via,
compagni che ora saranno sposati e avranno i figli e
pure se qualcuno di loro ora è laureato, speriamo che
continuino a mandare anche i loro figli al Marconi.




By Tony LOCORRIERE

CANTO TRADIZIONALE BARESE...

Abbàssce a la marìne se vènne u pèssce
(giù nel molo dove si vende il pesce)
e tu uaggnèdda mè non la uè fernèssce.
(tu ragazza mia non la vuoi finire)
Lu vì lu vì lu vì ca mò se ne vène
(vedi vedi vedi che se ne viene)
che la sigarètta m-mòcche va facènne u scème.
(con la sigaretta in bocca fà lo scemo)
Sott'o u-àrrue de le ceràse
(sotto l'albero delle ciliegie)
tu nennèdda mè m'ha da dà nu vase.
(tu piccolina mi dovrai dare un bacio)
Sott'o u-àrrue de le cìilze russe
(sotto l'albero dei gelsi rossi)
nennèdda mè nennèdde se stà tènge u musse.
(piccola mia si stà tingendo il nasino)
Sott'o u-àrrue de le cìilze bbiànghe
(sotto l'albero dei celsi bianchi)
mò nennèdda mè se stà mmètt'a cchiànge.
(ora mia piccolina sta cominciando a piangere)
Margarìte ce ttìinne m-bbìitte
(Margherita cos'hai in seno)
non zò mmènne ma sò saiìtte.
(non sono tette ma sono saette)
La vì la vì la vì ca mò se ne vène
(eccola eccola eccola che ora se ne viene)
stà sènza sottovèste me dà velène.
(è senza sottoveste è mi fa arrovellare)
Chemmà Marì allìivete la cammìse
(commara Maria togliti la camicia)
m'ha da fà vedè tutt'u paravìse.
( mi devi far vedere tutto il paradiso)
Marì Marì Marì ngi-am'a fà na rìse
(Maria Maria Maria facciamoci una risata)
facìmece stu bballe sènza cammise.
(facciamoci questo ballo senza camicia)
Quànde iè bbèlle lu prim'ammòre
(quanto è bello il primo amore)
u secònde iè cchiù mègghie angòre
(il secondo è ancor migliore!)


...da un arrapatissimo vecchio barese...

Dimmi se ti è piaciuto...